Viena, orașul internațional: neutralitate, UNO City și OPEC

Pe scurt

Viena e capitala unei țări cu mai puțin de zece milioane de locuitori și totuși unul dintre marile orașe diplomatice ale lumii. E unul dintre cele patru sedii principale ale Națiunilor Unite, alături de New York, Geneva și Nairobi; găzduiește OPEC, Agenția Internațională pentru Energie Atomică și OSCE; și a fost scena unor summituri care au modelat Războiul Rece și negocierile nucleare ale secolului XXI. Nimic din toate acestea nu e întâmplător.

• 1814–1815: Congresul de la Viena redesenează harta Europei după Napoleon.
• 1955: Tratatul de Stat austriac e semnat la Belvedere; Austria își declară neutralitatea permanentă.
• 1957: AIEA își stabilește sediul la Viena.
• 1961: Kennedy și Hrușciov se întâlnesc la Viena.
• 1965: OPEC își mută sediul de la Geneva la Viena.
• 1979: se deschide Centrul Internațional de la Viena — UNO City.
• 2015: acordul nuclear cu Iranul e încheiat la Viena.

Un obicei vechi: Congresul de la Viena

Vocația diplomatică a Vienei a început cu mult înaintea Națiunilor Unite. Ca reședință a Imperiului Habsburgic — povestea e în Viena Habsburgilor — orașul stătea la întâlnirea dintre Europa Occidentală și Centrală, Balcani și Orient, o poziție dramatizată de asediul otoman din 1683.

Cel mai celebru moment diplomatic a venit în 1814–1815, când marile puteri ale Europei s-au adunat în oraș după înfrângerea lui Napoleon. Congresul de la Viena, găzduit în mare parte în Hofburg și în jurul lui, a redesenat granițele și a stabilit un echilibru al puterilor care a ferit continentul de un război general timp de decenii. A standardizat și protocolul diplomatic, inclusiv regulile de precădere între ambasadori. Congresul a rămas la fel de faimos pentru baluri ca pentru tratate — „Congresul dansează”, se spunea, „dar nu înaintează”.

De la ocupație la neutralitate

Secolul XX a adus prăbușire și catastrofă: sfârșitul imperiului în 1918, Anschluss-ul din 1938, războiul și zece ani de ocupație americană, sovietică, britanică și franceză. Viena de după război a fost împărțită în patru sectoare, cu o zonă internațională în centru, patrulată de celebrii „patru oameni într-un jeep” — decorul filmului „Al treilea om”, pe care îl poți explora la Third Man Museum. Povestea completă e în Viena 1938–1955.

Pe 15 mai 1955, miniștrii de externe ai celor patru puteri și ai Austriei au semnat Tratatul de Stat austriac în Sala de Marmură a Belvederelui de Sus, iar ministrul de externe Leopold Figl a arătat mulțimii documentul semnat de la balcon. Ocupația s-a încheiat; Austria era liberă. Prețul, convenit cu Moscova, a fost neutralitatea, declarată prin lege constituțională pe 26 octombrie 1955 — data e azi Ziua Națională a Austriei. Poți sta chiar în Sala de Marmură la o vizită la Belvedere; ghidul biletelor la Belvedere explică ce bilet o include.

În Schwarzenbergplatz, Monumentul Eroilor Sovietici, ridicat în 1945, amintește de anii ocupației; prin Tratatul de Stat, Austria s-a angajat să-l întrețină.

Teren neutru în Războiul Rece

Neutralitatea a făcut din Viena un loc de o utilitate unică. Era o capitală occidentală și democratică, dar nu membră NATO, și se afla la mică distanță de Cortina de Fier. Ambele blocuri se puteau întâlni aici fără ca vreuna dintre părți să pară că face concesii.

• În iunie 1961, John F. Kennedy și Nikita Hrușciov au avut la Viena singurul lor summit.
• În iunie 1979, Jimmy Carter și Leonid Brejnev au semnat în Hofburg tratatul SALT II de limitare a armamentelor.
• Pe toată durata Războiului Rece, Viena a fost cunoscută ca răscruce pentru diplomați, jurnaliști — și spioni.

Orașul a devenit și o poartă pentru refugiați: maghiari în 1956, cehoslovaci în 1968 și mulți alții din Est care au trecut prin Austria în drum spre Occident.

OPEC, AIEA și organizațiile care au urmat

Guvernele Austriei au înțeles că găzduirea organizațiilor internaționale aducea prestigiu, locuri de muncă și o formă de securitate pentru un stat mic și neutru. Le-au căutat activ.

• Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a fost fondată în 1957 și și-a stabilit sediul la Viena. Rămâne cea mai cunoscută organizație internațională din oraș, prezentă des în știri pentru inspecțiile nucleare.
• OPEC, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, s-a mutat de la Geneva la Viena în 1965. Secretariatul ei e în centrul orașului, iar reuniunile ministeriale aduc încă la Viena miniștrii petrolului și presa financiară a lumii. În decembrie 1975, un grup terorist condus de cel cunoscut drept „Carlos Șacalul” a atacat o reuniune OPEC din oraș și a luat miniștri ostatici — unul dintre incidentele teroriste definitorii ale deceniului.
• UNIDO, organizația ONU pentru dezvoltare industrială, a fost înființată la Viena la sfârșitul anilor 1960.
• Au urmat Oficiul ONU pentru Droguri și Criminalitate, comisia pregătitoare a Organizației Tratatului de Interzicere Completă a Testelor Nucleare, oficiul ONU pentru spațiul cosmic și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), al cărei Consiliu Permanent se reunește în Hofburg.

UNO City: un proiect Kreisky pe Dunăre

Omul cel mai strâns legat de rolul internațional al Vienei e Bruno Kreisky, cancelarul Austriei între 1970 și 1983 și un abil strateg al politicii externe. Sub guvernul lui, Austria a construit Centrul Internațional de la Viena pe malul stâng al Dunării, în actualul Donaustadt: un grup de turnuri de birouri în formă de Y în jurul unei clădiri centrale de conferințe, proiectat de arhitectul Johann Staber. S-a deschis în 1979 și a fost închiriat Națiunilor Unite pentru o chirie pur simbolică. În 1980, ONU a înființat Oficiul Națiunilor Unite de la Viena, făcând din oraș unul dintre cele patru sedii principale ale organizației.

Toată Viena îi spune UNO City. Alături, Austria Center Vienna, deschis în anii 1980, e unul dintre cele mai mari centre de conferințe din Europa. Împreună, au transformat fosta luncă inundabilă de lângă Dunăre într-un nou cartier internațional, la câteva minute de metrou de centru.

Summituri în secolul XXI

Reputația neutră a Vienei contează și azi. Cel mai notabil moment recent a venit în iulie 2015, când Iranul și un grup de mari puteri au încheiat Planul Comun Cuprinzător de Acțiune — acordul nuclear cu Iranul — după negocieri maraton la hotelul de lux Palais Coburg. Discuții despre dosarul nuclear, Siria și alte conflicte au folosit în continuare orașul ca gazdă, iar AIEA îl ține în centrul diplomației nucleare.

Austria a aderat la Uniunea Europeană în 1995, dar a rămas în afara NATO, iar dezbaterea despre ce înseamnă azi neutralitatea e vie. Pentru Viena, rezultatul practic nu s-a schimbat: mii de funcționari internaționali și diplomați trăiesc aici, dând unor părți ale orașului un caracter vădit cosmopolit.

Cum modelează orașul internațional Viena de azi

• Limbi. Engleza se vorbește pe scară largă în magazine, restaurante și hoteluri, parțial datorită comunității internaționale.
• Cartiere. Mulți angajați internaționali locuiesc lângă Dunăre și în districtele verzi din nord și vest; școlile internaționale și serviciile în limba engleză sunt bine puse la punct.
• Locuri de întâlnire. Diplomații și politicienii s-au adunat dintotdeauna în marile cafenele; Café Landtmann, lângă Parlament și Universitate, e un loc clasic pentru politicieni și jurnaliști. Hotel Imperial, de pe Ring, e de mult unul dintre hotelurile preferate ale oaspeților de stat.
• Comunități. Viena are comunități mari din toată Europa Centrală și de Est, inclusiv una românească numeroasă — vezi pagina pentru români.

Unde vezi Viena internațională

1. UNO City și Donaupark. Ia U1 până la Kaisermühlen-VIC. Tururile ghidate ale Centrului Internațional de la Viena sunt organizate de serviciul de vizitatori al ONU; rezervă din timp și ia cu tine un act de identitate cu fotografie. După, intră în Donaupark și urcă în Turnul Dunării, înalt de 150 de metri, cu lifturi rapide (donauturm.at, verificat în septembrie 2026), pentru priveliștea peste UNO City, Dunăre și silueta modernă a Donau City, inclusiv DC Tower 1, unde se află Meliá Vienna.
2. Belvedere. Sala de Marmură a Belvederelui de Sus, unde s-a semnat Tratatul de Stat.
3. Hofburg și Heldenplatz. Congresul de la Viena, SALT II, OSCE — iar în Heldenplatz, balconul de la care Hitler a anunțat Anschluss-ul în 1938, o amintire a ceea ce neutralitatea trebuia să împiedice.
4. Schwarzenbergplatz. Monumentul Eroilor Sovietici.
5. Palais Coburg. Treci pe lângă palatul din secolul al XIX-lea de pe vechiul bastion al orașului, unde s-a încheiat acordul cu Iranul.

Ca să continui dincolo de fluviu, combină UNO City cu o baie sau o plimbare pe Donauinsel ori pe Alte Donau și vezi Viena dincolo de centru pentru alte motive să ieși din Ring. Despre felul în care metroul a făcut posibil acest cartier de pe malul Dunării, citește istoria transportului public din Viena.